Despre inceputuri
Pentru mine, inceputurile sunt mereu presarate de stari oscilante, chiar paradoxale. Pe deoparte, inceputurile mi se par dragute, usoare, caci e perioada aceea de tatonare in care intrebi tot ce iti trece prin minte pentru a-l cunoaste pe cel cu care intri in contact, il scanezi, cauti, cercetezi cu ochii mintii si iscodesti cu puterea cuvantului pana obtii sau de cele mai multe ori, din fericire, atingi piscuri ale necunoscutului, ale nemaintalnitului si dorinta de a continua creste.
Inceputurile sunt de asemenea grele, pentru ca implica o adaptare oarecare, o pliere pe context, pe oamenii cu care intri pe contact, pe ce ti se ofera, modul in care stii sa primesti si la randul tau sa returnezi. Ca intr-un schimb de pase reusit, parca ar fi un curs euro banci perfect monetizat. Cand spun asta, nu subliniez necesitatea ipocriziei, privirilor de felina versata si a ranjetului ironic.
Nu, ci doar cautarea unui liant pe care sa se impleteasca ulterior, firesc, de la sine, o eventuala relatie: de iubire, de prietenie, camaraderie etc. Pe care dupa caz, o vrei mai ampla, mai profunda, de durata sau de cealalta parte, conjuncturala, simplista, de suprafata.
De putin timp, am cunoscut pe cineva. Mai degraba spus, am cam fortat aceasta intalnire. E drept, nu stiu de cate ori pana acum am permis cuiva sa stea sa imi numere nebunia batailor inimii, sa imi spuna direct, fara menajamente cate calorii ar trebui sa elimin sau cate am eliminat deja, cat de multa miscare ar trebui sa fac, pentru ca la finele zilei, sa imi spuna, cu o precizie aproape suparatoare, verdictul: nu sunt suficient de buna sa ma ridic… la nivelul pretentiilor si asteptarilor mele insami, in primul rand. E cu mine mereu si asa va fi de acum incolo. Si cred ca asa va fi mereu langa mine de acum incolo. Atata vreme cat ne vom putea suporta unul altuia nebuniile: eu ale preciziei lui sacaitoare, ale sigurantei similare unui ceas elvetian, el mie nesigurantele, ezitarile si incapacitatea din acest moment de a-i intelege tainele si tacerea usor criptica. Timpul insa aduce solutii si rezolvari. Asa tind sa cred ca va fi si pentru mine si el.
Inceputurile sunt de asemenea grele, pentru ca implica o adaptare oarecare, o pliere pe context, pe oamenii cu care intri pe contact, pe ce ti se ofera, modul in care stii sa primesti si la randul tau sa returnezi. Ca intr-un schimb de pase reusit, parca ar fi un curs euro banci perfect monetizat. Cand spun asta, nu subliniez necesitatea ipocriziei, privirilor de felina versata si a ranjetului ironic.
Nu, ci doar cautarea unui liant pe care sa se impleteasca ulterior, firesc, de la sine, o eventuala relatie: de iubire, de prietenie, camaraderie etc. Pe care dupa caz, o vrei mai ampla, mai profunda, de durata sau de cealalta parte, conjuncturala, simplista, de suprafata.
De putin timp, am cunoscut pe cineva. Mai degraba spus, am cam fortat aceasta intalnire. E drept, nu stiu de cate ori pana acum am permis cuiva sa stea sa imi numere nebunia batailor inimii, sa imi spuna direct, fara menajamente cate calorii ar trebui sa elimin sau cate am eliminat deja, cat de multa miscare ar trebui sa fac, pentru ca la finele zilei, sa imi spuna, cu o precizie aproape suparatoare, verdictul: nu sunt suficient de buna sa ma ridic… la nivelul pretentiilor si asteptarilor mele insami, in primul rand. E cu mine mereu si asa va fi de acum incolo. Si cred ca asa va fi mereu langa mine de acum incolo. Atata vreme cat ne vom putea suporta unul altuia nebuniile: eu ale preciziei lui sacaitoare, ale sigurantei similare unui ceas elvetian, el mie nesigurantele, ezitarile si incapacitatea din acest moment de a-i intelege tainele si tacerea usor criptica. Timpul insa aduce solutii si rezolvari. Asa tind sa cred ca va fi si pentru mine si el.
No comments