2018

Desi nu-s intr-o dispozitie de a-mi rememora anul, simt ca trebuie. S-au intamplat atat de multe chestii in acest an si tare bine ar fi fost sa le scriu, macar privat, pentru a le pune mult mai bine cap la cap si pentru a avea detalii in ordine cronologica. Asta insa nu s-a intamplat si trebuie sa ma impac cu gindul… 2018 nu a inceput grozav, avand aproape o luna in care pisica a fost foarte bolnava. A trecut. Atunci nu mi-am dat seama insa ca abia incepuse cel mai zbuciumat an al meu, sufleteste dar si palpabil. Ca nu a venit apocalipsa e una, insa tare ma gandesc eu ca un iz apocaliptic anul acesta tot a avut. Zbuciumat si cu multe schimbari. Schimbari pe care nimeni nu si le doreste dar care sunt necesare uneori. Am fost numai pe drumuri aproape. 3 luni plecata in strainatate, o luna muncind pentru o conferinta si o alta luna avand un alt job, in paralel cu ceea ce fac de obicei. Printre aceste luni alergatura. Dar cred, abia acum, ca a fost anul inceputului maturizarii mele. Maturizare rezultata, nu inchipuita la un pahar de vin. Si stiti voi, o data cu constientizarea acestui fapt, mai realizezi si alte lucruri pe care ai fi vrut, in mod normal, sa le lasi ingropate undeva intr-un colt de suflet, apoi puse sub cheie si aceasta aruncata in ocean. Viata e mult mai linistita atunci cand ignori lucruri. Ti se pare ca esti multumit cu sine si cu viata ta, insa nu faci nimic altceva decat sa te minti singur si sa te stingi incetul cu incetul, sa devii cine nu esti. Negarea e moartea sufletului si inceputul putrezirii mintii. Iar primul pas de a iesi dintr-o astfel de stare e de a ne opri a ne minti pe noi insine si a accepta adevarul, oricat de dureros ar fi. Una peste alta, 2018 la mine a fost anul trezirii. Dupa cum am spus, al zbuciumului. Tare ciudat an, serios…