Acum 13 ani
Cu acest articol particip la concursul organizat de eMAG cu ocazia lansarii in Romania a gamei de laptopuri HP Pavilion pe 30 octombrie 2008. Concursul este jurizat de Victor Kapra si de reprezentantii eMAG. Am inceput sa invat ce inseamna victoria. Dar si amaraciunea infrangerii. Elev fiind la Liceul cu Program Sportiv din Focsani, in clasa a V-a m-am lovit de prejudecatile si veninul unei societati inlemnite in mediocritate si suficienta. In banalitate si superficialitate. Rudele ma etichetau drept golan si elev al unei scoli unde nu se face carte. Atunci am invatat ce inseamna mediul ostil si dispretul. Diriginta mea era o profesoara de biologie cu mentalitate nu de dinainte de 1989, ci de dinainte de 1889 . Au fost primele momente in care am realizat ca viziunea ii diferentiaza pe oameni in viata. Ii desparte pe calareti de cei cu realizari mai mici decat un ac pierdut intr-o sura inundata. Am crescut atunci langa nationala de fotbal a lui Hagi. A fost anul in care am castigat toate meciurile in grupa de calificare. Si am simtit gustul dulcetii de trandafir al doborarii adversarilor. Mi s-a intiparit in minte ca valoarea este cel mai important as din maneca unui sportiv si a unui om. Ca talentul inseamna doar o cartita in lipsa muncii. 
Si ca majoritatea oamenilor aleg gresit la rascrucea vietii lor. Din nestiinta, din lene si din lasitate. Tot atunci mi-am dat seama de lipsa de sare si piper din societatea in care traim. Rutina serviciu-televizor-somn-serviciu-si iar televizor in care mare parte dintre romani isi tarasc suflarea are profunde radacini in copilarie si in modul in care este conceput sistemul educational. 13 ani mai tarziu, 90% dintre colegii mei de atunci mi-au spus ca nu sunt multumiti de viata lor. Multe dintre fete sunt maritate cu baieti de treaba sau cu care eram de mult timp impreuna, nu aveam ce sa fac si recunosc faptul ca traverseaza o monotonie lucie. Iar baietii au activitati care nu ii motiveaza nici macar cat un bec ce nu se aprinde mai mult de o data. Anul 1995, clasa a 5-a, Focsani. Antrenamente, cantonamente si carti citite. Lucruri pierdute in negura timpului si sperante in zile care pentru unii nu vin vreodata. S-a intamplat in Romania. Acest articol a fost publicat pe noiembrie 13, 2008 at 12:01 am si e postata la Special. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.
Si ca majoritatea oamenilor aleg gresit la rascrucea vietii lor. Din nestiinta, din lene si din lasitate. Tot atunci mi-am dat seama de lipsa de sare si piper din societatea in care traim. Rutina serviciu-televizor-somn-serviciu-si iar televizor in care mare parte dintre romani isi tarasc suflarea are profunde radacini in copilarie si in modul in care este conceput sistemul educational. 13 ani mai tarziu, 90% dintre colegii mei de atunci mi-au spus ca nu sunt multumiti de viata lor. Multe dintre fete sunt maritate cu baieti de treaba sau cu care eram de mult timp impreuna, nu aveam ce sa fac si recunosc faptul ca traverseaza o monotonie lucie. Iar baietii au activitati care nu ii motiveaza nici macar cat un bec ce nu se aprinde mai mult de o data. Anul 1995, clasa a 5-a, Focsani. Antrenamente, cantonamente si carti citite. Lucruri pierdute in negura timpului si sperante in zile care pentru unii nu vin vreodata. S-a intamplat in Romania. Acest articol a fost publicat pe noiembrie 13, 2008 at 12:01 am si e postata la Special. Poti urmari raspunsurile acestei insemnari prin RSS 2.0 feed. Puteti lasa un raspuns, sau trackback from your own site.
No comments